joi, 18 noiembrie 2010

Capitolul intai

Tic tac. Tic, tac. Primul lucru pe care l-am recunoscut, pentru ca l-am auzit si la mine. Nu stiu de unde am priceput ca e o inima, mai mare ca a mea care imi dadea ritmul pe care sa traiesc. Atunci am sarit de bucurie si m-am lovit de toti peretii moi prin lichidul amniotic. Tu nu stiai, dar eu dansam de bucurie ca te stiam acolo, afara, si deabia asteptam sa iti vad fata. Am intins mainile si te mangaiam asa cum puteam, si mai dadeam si din picioruse, ca de, alergam si eu cu tine. Dormeam cu tine sau cand te simteam linistita, ma zbateam cu tine cand te auzeam vorbind mai tare si cand auzeam cealalta voce (de ce era tot timpul manioasa?).

Azi inima ta nu imi dadea nici un ritm. Se zbatea prea tare ca sa fie de bucurie, prea incet ca sa fie de manie … ce e aceea durere? A venit timpul sa iti vad fata?
Afara e intuneric. O carpa imi tine strans mainile si picioarele, ma strange asa de tare ca nu pot nici sa strig dupa tine. Ma izbesc de pieptul tau in fuga ta nebuna spre sau de ceva. Te-ai oprit si m-ai asezat unde aveam sa dorm dupa atat de multa oboseala. S-a desfacut si carpa care ma tinea strans, la timp sa aud pasi grabiti alergand departe de intunericul in care zaceam. Patutul asta mirosea …. cam ce mancai tu si primeam si eu, dar …. amestecat, fetid, mucegait. Piciorul mi se afunda greu in ceva unsuros si rece, pe mana mi se taraste o pleiada de viermi rasariti din punga care mi se aseaza pe fata si ma sufoca sistematic. Oricum, am obosit sa mai strig dupa tine. Un caine costeliv rasufla flamand si latra la sobolanul fugarit de un motan fara un ochi. In zvarcolirea lor se lovesc de peretii culcusului meu si ma rastoarna cu toate mirosurile, pungile si viermii in balta din noroiul de langa asfalt. Lumina din varful felinarului se stinge incet. De fapt se stinge incet respiratia mea. Inchid usor ochii. Macar nu o sa vad cum mi se opreste viata. Macar nu ti-am vazut fata ...

2 comentarii:

  1. E plin de senzatii, citesti si ai sentimentul ca ti se intampla tie din nou, te vezi in pantec.. sfarsitul insa, nu vrea nimeni sa-l traiasca..

    RăspundețiȘtergere
  2. O legatura cu neantul, pandita spasmodic de urmatoarea rasuflare, oare va mai venii ? Oare o sa iti vad fata ? si cat de mult imi doresc, sa nu ajung in neant, sa ma legan,pe o privire instelata.
    Inca sunt, la umbra felinarului care nu vreau sa se stinga, ma zbat intre aici si Acolo, astept, pandesc urmatoarea Clipa, clipa in care Tu vei fii acolo, si vei venii spre mine,Clipa in care motanul fara un ochi , nici nu a egzistat, iar eu la Lumina felinarului, ti-am vazut fata….Clipa noastra…vesnica…

    Matei Robert

    Tic tac…tic tac… in putine cuvinte ai reusit sa scrii ce altii scriu intr-un roman… mi-as permite sa numesc articolul tau: “inima haituita”
    ….in viata vine timpul cand reusim sa privim fatza unei inimi…si vedem tot ce ai scris tu aici, desii nu constientizam ca am vazut-o!
    Impresionant si emotionant….asteptam alte articole!

    Ina

    RăspundețiȘtergere